Cruda realitate a iubirii...

Uneori nu inteleg de ce soarele apune atat de devreme, de ce viata se stinge atat de devreme, de ce o floare moare asa timpuriu, de ce iubirea se termina atat de devreme. Atunci cand pari a te bucura la maxim de clipa oferita, cand nu-ti imaginezi ca vreodata se va termina, brusc te intersecteaza umbra tristetii, care se tot adanceste pana te innegreste. Nimic nu mai are importanta. Totul e gol, pustiu. Rasul e doar o simpla aluzie a vietii, si inca nu stii de unde mai ai puterea sa schitezi zambetul fals al unei fericiri aparente. Nici macar lacrima cerului nu te mai alina, nici macar spinul trandafirului nu te mai inteapa, nici macar valul marii nu te mai ineaca, nici macar focul iadului nu te mai arde, pentru ca tristetea e asa de mare incat nu te mai poate atinge nimic. Te tine la suprafata si te lasa sa te chinui intr-o lume a nimanui. Simti ca nimic nu mai are sens, ca totul este alb sau negru, nu vezi nicio pata de culoare, si chiar daca ar fi nu o accepti, esti invidios pe fericirea celorlalti, simti cum te sufoci, dar totusi respiri, nu-ti vine sa crezi ca nu mai exista iubirea, nu-ti vine sa crezi cum un suflet s-a divizat in doua, cum o inima care batea o singura data, acum bate de doua ori. Nu gasesti raspunsul la eterna intrebare "de ce", iar orgoliul e prea mare ca sa te lase sa-l cauti. Inima iti spune s-o cauti, dar ratiunea nu te lasa, si aceasta dualitate te chinuie in fiecare secunda. Respiri mai greu, nu stii unde sa pleci pentru a scapa, singura solutie care o vezi e moartea, dar esti prea las pentru a te sinucide si gandul te duce din nou la ea. Si orice ai face nu poti sa scapi de iubirea pe care o simti, o iubire sfasietoare, care nu se mai termina. Si astepti sa vina seara, sa adormi ca s-o visezi, te trezesti dimineata si te intrebi "de ce nu mi-a fermecat visul?" si iar o iei de la capat, si iar simti durerea din inima, si tot asa te invarti in nesfarsitul cerc al durerii, asteptand sa treaca si intrebandu-te "oare cand va trece?!" Iar cand ai obosit, ca nu ai nicio putere...si nu esti decat un simplu muritor in aceasta cruda realitate a iubirii...